Azi Dumnezeu mi-a dat SMS [FOTO]

Publicat de Dragoș Galbur la 23 februarie 2012


Această postare nu este despre știința religiei.


Azi am trăit vreo 2 minute de spaimă, dar spaimă frate, nu șagă. Pe mine nu mă iai cu frica de obicei ușor, dar astăzi Dumnezeu mai că nu mi-a transmis cu cuvinte mesajul - Hei, salut Dragoș, sper că n-ai uitat, EU exist ! Niciodată nici n-am pus la îndoială faptul că Dumnezeu există, eu cred în EL și EL în mine. Nu sunt un fanatic religios, nu mă împiedic de pragurile bisericilor, dar din 7 zile în săptămână, 6 mă rog, uneori 5, uneori toate 7. Mă rog, pentru că EL mă ajută, MEREU !

Azi am ieșit de la lucru și am mers la stația auto că trebuia să vină tata să mă ia să mergem acasă. Stăteam eu în stație și încercam să-mi adun gândurile care zburau undeva tare departe. Brusc mi-a bătut un vânt rece direct în față, o dată. A doua oară a bătut iar un vânt mai puternic și am întors repede capul, m-am zgribulit într-o parte și am făcut un pas într-o parte, nu știu de ce, de parcă m-o fi împins cineva. Nu trecuse nici-o secundă că la 20-30 cm de capul meu, BA-BAH, se prăbușește de pe acoperiș vreo 100 kg de zăpadă cu gheață.  Am rămas blocat, nu auzeam și nu prea vedeam, asta din cauza spaimei pe am tras-o. Apoi m-am mai liniștit.


Vreo 2 babe de la stație m-au întrebat dacă-s ok, s-au crucit și și-au văzut mai departe de semințele lor. Prima la ce m-am gândit este că, uite, Dumnezeu îmi mai dă de știre. Asta e bine, nu schimbă intensitatea încrederii în EL, însă îmi dă de știre că există, chiar dacă știu. Se putea termina altfel scenariul, dacă nu era acel vânt, acea insistență a lui și dacă nu era chiar EL.

Așa arăta cealaltă jumătate de stație, la fel cum a arătat, presupun, și bucata asta de unde a căzut zăpada lângă mine.


Eu cred totuși că lucrurile în viața asta nu se întâmplă așa, de la sine. Cineva dirijează totul și toate de acolo de Sus. Și acel cineva, pentru mine, e DUMNEZEU.