Jurnal de călător: București. Impresii de dimineață.

Publicat de Dragoș Galbur la 16 februarie 2012


Prin București am trecut de 2 ori în viață. O dată nu țin minte când și o dată am trecut atunci când am venit din Israel și căutam prin capitala României cu ce să ajung la Chișinău.

Azi, am venit cu trenul de la Chișinău, împreună cu Eugen Luchianiuc. Anul ăsta iarna e cam prea iarnă și am zis să nu riscăm cu autocarul ori alt gen de transport, căci e clar, cu trenul e mult mai sigur. 

După nenumăratele mele călătorii cu trenul din Chișinău spre Tighina (~2 ore), călătoria spre București îmi părea inițial o veșnicie, dar, n-a fost chiar deloc așa. Trenul destul de confortabil, FOARTE CALD, liniștit, și mai ales noi, 2 bloggeri, internet, laptopuri, tehnologii, chestii din ăstea, interesant cu alte cuvinte. Pe la 1 am adormit ca-n adânca tinerețe la maternitate, ne-a trezit cineva din staff când eram lângă București deja, deci timpul a trecut destul de repede.

Prima impresie este cam următoarea. Totul cu ce ne fudulim noi la bățosul mall Dova, românii noștri le au la... Gara Feroviară. KFC, McDonald's și alte surse de intoxicare a colonului. Apropo, metroul din New York și din Paris sunt bâhlituri ori râgâituri (a se alege după preferință) pe lângă cel cu care am mers în București, și la capitolul stațiile metrou, la fel. Desigur, pe lângă cele 14 linii de metrou din Paris, ăstea 4 din București mi s-au părut un fel de, vorba cântecului, Poșta Veche - Licurici.

Mulți bucureșteni pe care am reușit să-i văd au fețe de americani, adica cam urâți și cu tenul de-o singură culoare, nu e diferență între culoarea buzelor, pleoapelor, și restul feții. Cam mâhniți, cam cu uldori, cam stranii, dar, hai să justificăm toate ăstea cu faptul că e dimineață. La fel am observat taaaare mulți omuleți stranii (*ciudiși), cam de care am văzut pe străzile Amsterdamului, Parisului și New York-ului. Acești oameni dacă ar veni la Bălți și ar merge liniștiți în treaba lor pe strădă, ar lua bătaie, așa, pentru nimic, parcă, din pod. Da, admit că e vorba de mentalitate, dar asta e. Eu oricum continui să afirm că suntem la ani lumină distanță de ceea ce înseamnă civilizație. Mi-am confirmat și următoarele spuse, că dacă vine sfârșitul lumii, să nu panicați, să veniți în Moldova, că noi oricum suntem cu 100 de ani în urmă de restul lumii.

Bucureștiul e frumos, străin de frumos. N-am fost prin borțile din periferii, dar cel puțin din ce-am reușit să văd dimineața, mi-a plăcut.

To be continued...