1 decembrie, Alba Iulia, palinca ardelenească și doamna de la vamă [FOTO]

Publicat de Dragoș Galbur la 3 decembrie 2012


Vineri, 30 noiembrie, ne-am înțeles cu băieții să ne întâlnim la Gara Auto de Sud din Chișinău, să mergem la Iași, de unde ulterior să luăm trenul spre Alba Iulia. Ne-am adunat la gară și la 13.00 am pornit spre Iași. În transport eram noi 5 din Chișinău, un tip din Iași și o tanti cu un termos cu ceai și cu cana de acasă. Nenea șofer ne zice, pe sub mustață, să ieșim de pe teritoriul gării, de unde el apoi o să ne ia, ca să nu cumpărăm bilete de la casele gării, ci să-i dăm banu' la mână. Ei bun, zis și făcut. Suntem și noi oameni.

Am pornit, am trecut vama destul de rapid și desigur am vizitat prietenii noștri de la Duty Free, de unde n-am ieșit cu mâna goală, logic. Am ajuns la Iași, era în jur de 16. La Iași ne-am mai întâlnit cu 3 băieți și-o fată, de-ai noștri, și am mers să procurăm bilete la tren, tur-retur, spre Alba Iulia. Grăbindu-ne să evadăm din sala de așteptare a gării, cu iz de morgă, am aterizat în centrul orașului, unde ne-am mai dopat cu Timișoreana, înainte de a porni la drumul mare.

Băieți cuminți, toți beau Coca Cola :)
 Gata, ora 19.30, intrăm în tren, ocupăm obraznic locurile care ne-au priit mai bine și... a început show-ul. 12 ore de... nu știu cum să-i zic, de nuntă, cumătrie, zi de naștere, hram, și desigur zi națională a României, toate în una. Prea vesel, prea interesant, prea de suflet. Singurul lucru care ne mai aducea la seriozitate în acele momente, erau controalele repetate ale nașului (controlorul). 580 km, 12 ore, țigani puturoși, cântece patriotice și licoare. Am ajuns într-un final, pe la 7 dimineața, la Alba Iulia. Când ieșim din tren, surpriză, nu mai eram singuri, pe drum ni s-au alăturat mai mulți băieți din Cluj, Sibiu, Timișoara, Suceava, etc. Numai am ieșit din gară și au început scandările naționaliste. Frumos.

Intrarea în cetate
Ajungem la Obeliscul lui Horia, Cloșca și Crișan, acolo-i punctul de întâlnire cu cei din București, din Chișinău și din alte orașe ale României. Multă lume cunoscută, adica nu, nu multă, foarte multă, aproape pe toți îi știam.

Noi, aburiți, după o noapte de infern în tren, am mers în fața coloanei, intrând în cetate, după care am plecat la monumentul lui Mihai Viteazu. Acolo deja a început ceremonia oficială. O mulțime de oameni, soldați în uniforme noi și vechi; discursuri, urări, cântări, scandări și o mare, nu, un ocean de tricoloruri! Deci acuma sincer, am fost pe la o groază de manifestații, sărbători naționale, etc, dar atâtea tricoloruri românești câte am văzut în Alba Iulia, n-am mai zărit nicăieri. Peste tot. Toată lumea, balcoane, copii, bătrâni, tineri, toți cu tricoloruri. În mulțime, pe neprins de veste, și-a făcut apariția și palinca ardelenească. Și nu doar apariția, dar și efectul.

 Schimbarea Gărzii în Cetatea Alba Iulia 
    


În centru, în scuar, cum e și firesc, și-au găsit locul o mulțime de tarabe cu fel de fel de bucate naționale. Aici stomăcelul torturat toată noaptea în tren, dă de știre și nările conduc ochii și gura spre grătarul cu mici. Deci da, micii românești sunt incomparabili și delicioși. Unde mai vezi că pe lângă gustarea caloriică și multă, tanti de la tarabă ne așează la o masă, frumos, cu pâine de casă, proaspăt coaptă și cu un pahar mare de vin alb fiert, cu scorțișoară. Atât de fierbinte, atât de gustos, atât de amețitor... Eeeeh, ce bine, ce bineeee! Ce simțiri, ce oameni, ce energie... Româniaaaa! Și da, atât de mult am râs zilele ăstea că pe cuvânt, acuma nici nu mă pot apleca, mă dor groaznic mușchii abdomenali. Iar când l-am văzut pe John Onoje, echipat ca un unionist convins, scandând și el, am rămas perplex. Ok, bravo lui, nu zic nimic, dar... să vii din Sierra Leone în Republica Moldova și să vreai Unirea cu România?! Hm... încerc să prind firul logic, dar... nu-mi iese. Interesant.


Gata, ne ridicăm, mai vizităm centrul orașului, e amiază acuș și trebuie să picăm undeva să ne mai petrecem ziua. Alba Iulia e un oraș vechi, foarte vechi, dar foarte calm și curat, cel puțin așa mi s-a părut centrul orașului. Se simte vizibil amprenta arhitecturală austro-ungară, dar, logic, nu lipsesc nici blocurile comuniste ale lui Ceașcă. Tot prin centru, am dat peste un grup de profesori de la Universitatea Alecu Russo din Bălți, am mai stat de vorbă cu ei, după care din nou am hoinărit prin zonă.


Cutreierând orașul, am intrat într-un local din centru, unde maaaaaare mi-a fost bucuria să văd tocmai 3 pianuri, dintre care unul îmi tot făcea din ochi, când eu încercam să-mi sorbesc recea bere românească. Am cedat și m-am lăsat sedus de bătrânul pian. A fost superb, am cântat o grămadă de cântece, am râs, ne-am distrat, am făcut cunoștință cu mulți tineri frumoși și cu câteva fete de-a dreptul iubibile. Am plecat prin oraș după amiază, să mai vizităm centrul și evenimentele care aveau loc deja pe întregul parcurs al zilei. Ne-am îndreptat apoi, din nou, în cetate și am aprins împreună cu băieții de la Acțiunea 2012, 94 de torțe, în cinstea celor 94 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia. Se făcuse ziuă afară pe câteva minute, tricoloruri, torțe, ”Deșteaptă-te române”, zâmbete, scandări, iar vinul fiert și palinca din Ardeal, din cap, creau senzația unui vis, real și  al naibii de frumos.

Se apropia noaptea cu pași rapizi, iar ceasul ne prevestea ora de plecare înapoi spre Iași. Greu, foarte greu ne-am despărțit de centrul orașului. Aveam senzația că-l cunosc pe de rost, că zilnic trec pe-acolo, senzația că mâine dimineață o să merg din nou în Alba Iulia, să-mi beau ceaiul. Am plecat la gară, cu chiu cu vai am urcat în bătrânul tren, îmbibat cu o acidă putoare de urină de manelist, iar falnicul vis național-românesc s-a sbulberat în mai puți de o secundă. Ăăăăhhhh... din nou 12 ore de drum, noapte, de data asta fără chef și aiureală, prea obosiți, răsfierți aproape.

Am ajuns la Iași dimineața, unde în regim de urgență ne-am potolit fierbințeala din trup cu o bere rece și cu legendara ciorbă de burtă. Am nimerit-o bine de data asta, la Mamma Mia, prin centrul Iașiului. Ne așteptau încă 120 km spre Chișinău, puterea era deja la limită, mă uitam la fețele triste și smiorcăite ale tinerilor care au mers cu noi, și râdeam în mine, zic, ia-te, ăstora acuma nu le mai trebuie nici-o Albă Iulie, nici-un tricolor, nici-o unire, nimic, dă-le duș și pat și-i faci cei mai fericiți din lume.

Am ajuns în fine și la Chișinău, în centru. Piața Marii Adunări Naționale și bulevardul Ștefan cel Mare m-au dat gata anul ăsta, mai ales clădirea Primăriei mi-a plăcut foarte mult. Extraordinar de frumos, un farmec de sărbători special, bravo primarului pentru inițiativă.

Cam atât, 1400 de km, 24 de ore în tren, 6 ore în autocar, în schimbul unor emoții care nu se uită atât de ușor. Dacă există weekend perfect, atunci cu siguranță acesta este unul dintre.

Cine-i doamna de la vamă și ce are cu toate ăstea? Păi iată, o șoferiță, doamnă, blondă, din Chișinău, pe Mercedes GL trecea prin vama Albița spre România. Și ce-i aici amuzant? ...avea numerele din înmatriculare la mașină K IZ 2.
Gata. Pa!

15 comentarii:

Marina spunea...

FRUMOS!!!
ai talent sa redai cele traite))

Anonim spunea...

Doamna de la vama, sa inteleg ca e cireasa de pe tort? :DDDDDD

Anonim spunea...

vă rog colaj pe tema vide0ului acesta--- http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=dgD4d151IZ8

Anonim spunea...

"Tigani puturoși" si "acidă putoare de urină de manelist" nu sunt "mesaje cu conținut indecent și ofensiv" si nu trebuie șterse... Deloc.

Dragoș Galbur spunea...

Eu am descris situația și atmosfera cum am văzut-o eu. Nu-ți place, nu citi.

Anonim spunea...

Maladetz, Dragos. Dupa ce am citit reportajul tau, am senzatia ca am fost si eu la Alba.

Anonim spunea...

Mi-au dat si lacrimile si-am si zambit. Bravo, romani! BPR!

Szasz Sebes Paul spunea...

Ce numere de matriculare sunt alea?

Dragoș Galbur spunea...

Cu mesaj subtil)

Anonim spunea...

mie cel mai mult imi place forka lui Jony. Onoje el vnaturi ii roman din talpa. Uitati-va la el cita seriozitate refelecta, la asta nu doar cugetul si spiritul i s-au romanizat, dar si singele. Sper ca istoria ii va rezerva si lui o fila...

Alexandru Gujuman spunea...

suuuperrr!!!

vreu si eu :((

Anonim spunea...

cum crezi ,Onoje e trimis de Dumnezeu pentru a înfăptui unirea ?

Dragoș Galbur spunea...

:D

Radu Românul spunea...

dragos straniu numar de inmatriculare...nu-i complet parca...am in vedere acolo-i numai un 2,n-ar trebui sa fie inca 2?

Dragoș Galbur spunea...

nu, noile numere permite și una sau 2 cifre.

Trimiteți un comentariu

Mesajele cu conținut indecent și ofensiv vor fi șterse.