Jurnal de călător: Două cuvinte despre Tulcea

Publicat de Dragoș Galbur la 2 septembrie 2013

Am pornit aseară în călătorie, cu mașina, iar prima destinație a fost or. Tulcea, Dobrogea, România. De la Bălți, am mers vreo patru sute și ceva de kilometri. În Tulcea am mai fost, însă așa, în treacăt, acuma însă am avut ocazia să mă rețin aici pe 3 zile. Aici, mi-am descoperit rudele din Basarabia, tot Galburi, care au fost prigoniți de către sovietici imediat după ocuparea Basarabiei. Seara de ieri am petrecut-o împreună, ascultând niște istorii de la care unui om normal i se face pielea de găină, cu prigoniri, nedreptăți, despărțiri și reîntâlniri... 

Orașul este foaaaarte drăguț, chiar vorbeam și cu tata, cât de mult schimbă imaginea unui oraș, un râu sau un colț de mare pe sau la care se află. Este pur și simplu o plăcere să te plimbi seara pe faleza de la malul Dunării, atâtea iluminații, havuzuri și perechi de îndrăgostiți. Frumos, credeți-mă!



Arhitectura este, ca peste tot în România, una mixtă, clădirile vechi sunt preponderent construite într-un stil nemțesc anume, iar blocurile comuniste nu lipsesc nici ele. Stilul nemțesc al caselor vechi, vine cred că din momentul atunci când în perioada 1840-1859, Tulcea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germanii dobrogeni, majoritatea care, în 1940, au fost strămutați cu forța în Germania nazistă sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich).

Este admirabil faptul că întreg centrul orașului, și nu numai, este împânzit de tot felul de monumente, statui, busturi, care mai de care și de o mulțime de havuzuri. Când zic o mulțime, am în vedere în comparație cu Chișinăul nostru.

Un alt moment m-a pus pe gânduri. Plimbându-mă seara prin zonă, îndreptându-mă spre faleză, am dat peste 3 busturi foarte frumoase, amplasate unul lângă altul, ale cui credeți? Mustafa Ataturk (întemeietorul Turciei moderne), poetul ucrainean Taras Șevcenko și poetul rus Serghei Esenin. Ce legătură au ei cu România și cultura românească? Da' chiar niciuna, pur și simplu sunt niște personalități de talie mondială. Nu mai puțin important este faptul că aceste busturi înfrumusețează, de ce nu, orașul.

Și aici, brusc, mi-am adus aminte cât de criticat am fost pentru faptul că am scris, aici pe blog, că sunt de acord cu amplasarea bustului marelui cântăreț rus, Vladimir Vîsoțki, la Bălți. Toți mă întrebau ce legătură are Vîsoțki cu orașul Bălți și în genere, cu Basarabia?! Păi exact aceeași legătură care o are Ataturk, Șevcenko și Esenin cu Tulcea, respectiv cu România. Analizând toate astea în capul meu, m-am revoltat, gândindu-mă, păi na, voi ăștia care criticați amplasarea bustului lui Vîsoțki la Bălți, câți dintre voi au venit cu inițiativa să construiască la Bălți un bust/monument al regelui Ferdinand, al lui Mihai Viteazu, al soților Aldea-Teodorovici, etc.? Câți? Niciunul! Așa că...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Mesajele cu conținut indecent și ofensiv vor fi șterse.