Maria Cucereanu, femeia deportată de două ori

Publicat de Dragoș Galbur la 6 iulie 2017


În 1934, Maria Cucereanu din Tătărești, Strășeni, a acceptat să-i devină soţie celui mai bogat om din sat, Tenuță Cucereanu, unul dintre activiştii de vază ai Partidului Naţional Liberal din România în judeţul Chişinău.

A venit însă ocupația sovietică din 28 iunie 1940 și în scurt timp s-au pomenit cu toţii deportați. Urcată în tren pe vârful baionetelor sovietice, Maria Cucereanu, cu doi copilaşi de mână şi însărcinată în luna a noua, urma să nască de pe o zi pe alta. A dat viaţă unui băieţel în vagonul în care era deportată, destinat transportului de vite, până să ajungă la „locul destinaţiei”, în regiunea Kizyl-Orda din Kazahstan. Soţul i-a fost smuls de soldații sovietici, dus la gara Tighina şi, împreună cu alţi bărbaţi, au fost trimişi pe ultimul lor drum în lagărul de exterminare sovietic Ivdel-lag, rămânând să zacă până astăzi într-o groapă necunoscută.

Odată cu terminarea războiului, deportaţii din primul val sperau să se întoarcă acasă. Însă regimul comunist nu avea de gând să le facă oamenilor o asemenea „binefacere”. Astfel, Maria Cucereanu a fost nevoită să-şi mobilizeze tot spiritul inventiv, pentru a se salva de la destinul nedrept în stepele kazahe.

S-a înţeles cu un invalid de război, Stepan Kușleak, originar din Ucraina Apuseană, și au înregistrat o căsătorie fictivă. Apelând la autoritatea sa de veteran, acesta a expediat câteva scrisori pe adresa instanţelor, de la cele raionale până la Kremlin, spre a li se permite traiul în RSS Moldovenească. Purtate dintr-o cancelarie în alta, scrisorile veteranului au ajuns şi la Chişinău. Într-un sfârşit, la 17 ianuarie 1947, însuşi Iosif Mordoveț, ministrul Securităţii din RSS Moldovenească, călăul principal al miilor de basarabeni deportaţi ulterior, semnează decizia de a o elibera pe Maria Cucereanu și cei trei copii ai săi din detenţia nedreaptă. Până în toamnă, ei au revenit la baştină, mulţumindu-i din suflet binefăcătorului lor ucrainean, însă casa şi averea statul nu le-au mai retrocedat, fiind nevoiţi să se adăpostească pe la rude.

În scurt timp, a venit şi anul 1949 cu al doilea val al deportărilor, care a trecut oarecum pe lângă Maria Cucereanu. Dar n-a durat mult până când, în ianuarie 1950, Maria Cucereanu a fost arestată pentru „evadare din locurile deportării”. Pentru asemenea „crimă” femeia trebuia să facă douăzeci de ani de puşcărie, însă instanţele se prefac „bune la suflet” şi-i aplică doar retrimiterea la locul vechi al deportării, staţia Cyily din regiunea Kizyl-Orda, Kazahstan.

Au ridicat-o din nou, astfel cei trei copii ai săi, de treisprezece, unsprezece şi opt ani, rămânând de acum şi fără mamă. Deportată fiind, Maria Cucereanu scrie mai multe adresări disperate în diverse instanţe, pentru a-i permite să-şi găsească copiii şi să-şi reunifice cumva familia. Doar peste jumătate de an, minorii Grigore, Zinaida și Ion au reuşit să-şi revadă mama, iar tatăl lor, Tenuță Cucereanu, a dispărut fără veste în imensitatea gulagului.

Încă doisprezece ani au rămas Maria Cucereanu și copiii săi despărţiţi de baştină, în stepele kazahe. Abia în 1962 le-a fost permisă revenirea acasă, fiind nevoiţi să reia viaţa de la zero.


*din arhiva Jurnalului de Chișinău

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Mesajele cu conținut indecent și ofensiv vor fi șterse.